[en] Arad Tunning Show 10 May 2009
I went to the Tunningg Show today with Alex and Rareș, shot some photos, recorded some video, check out the photo set on Flickr and the video below:
Am fost la Tunningg Show azi cu Alex and Rareș, am făcut niște poze, am înregistrat ceve video, vezi setul de poze de pe Flickr și filmulețul de mai jos:
Photo exhibition
So, I managed to get to the photo exhibition Seba was talking about. Here's an image and the poster in case you're interested in visiting it yourself. The photos were great and they actually showed me new ways of seeing my own town.
Am reușit să ajung la expoziția foto despre care vorbea Seba. Mai jos este o imagine de la expoziție și afișul pentru cazul în care vrei să o vizitezi și tu. Fotografiie au fost foarte frumoase și chiar mi-au atătat feluri noi de a-mi vedea orașul.
Winter nights
De vreo două zile s-a făcut foarte frig în Arad, a venit iarna cu adevărat. Mă întorceam acasă acum noaptea și trecând prin piața reconcilierii nu m-am putut abține să nu scot telefonul și să fac niște poze.
De vreo două zile s-a făcut foarte frig în Arad, a venit iarna cu adevărat. Mă întorceam acasă acum noaptea și trecând prin piața reconcilierii nu m-am putut abține să nu scot telefonul și să fac niște poze.
3 boabe day today
Am acumulat pe puțin 3 ore de 3 boabe azi. Prima sesiune a fost datorită lui Vali și Călin care m-au interceptat când am ieșit de la școală, eu am interceptat-o pe Laura Ț. (sau ea pe mine?) și a venit și ea; a doua sesiune a fost ceva mai târziu, cu Tim, pentru aplicația univ în state. Cum mă simt să am din nou atâtea ore de 3 boabe? Excelent! Azi am reușit să umplu și primul cupon d'acela de client fidel și sunt mândru de mine
. Tot azi am primit și un autograf de la Cornelia. Pentru cei care nu știu cine e Cornelia, well... fără ea trei boabe nu ar mai fi la fel, asta nu înseamnă că ar fi doar două boabe, ar fi tot trei, dar nu la fel. Well, that about it despre 3 boabe, închei cu vorba lui Vali: "Aici e cafenea, aici bei cafea!".

Cuponul

Autograful
Am acumulat pe puțin 3 ore de 3 boabe azi. Prima sesiune a fost datorită lui Vali și Călin care m-au interceptat când am ieșit de la școală, eu am interceptat-o pe Laura Ț. (sau ea pe mine?) și a venit și ea; a doua sesiune a fost ceva mai târziu, cu Tim, pentru aplicația univ în state. Cum mă simt să am din nou atâtea ore de 3 boabe? Excelent! Azi am reușit să umplu și primul cupon d'acela de client fidel și sunt mândru de mine
. Tot azi am primit și un autograf de la Cornelia. Pentru cei care nu știu cine e Cornelia, well... fără ea trei boabe nu ar mai fi la fel, asta nu înseamnă că ar fi doar două boabe, ar fi tot trei, dar nu la fel. Well, that about it despre 3 boabe, închei cu vorba lui Vali: "Aici e cafenea, aici bei cafea!".

Cuponul

Autograful
Se pare ca se apropie Craciunul
Trecand ieri seara prin fata primariei am vazut bradul si mi-am dat seama ca uitasem complet de faptul ca se apropie Craciunul.
Evenimente de weekend: noaptea reducerilor
Am auzit și eu acu' trei zile de noaptea asta a reducerilor și din cauză că teo mergea și sorămea mergea și manea mergea am zis că o să merg și eu. Apoi am zis că mai bine stau acasă și mă uit la Star Trek (uber geek and proud of it), da' apoi episodul durează 40 de minute așa că la 22 și ceva eram în fața colegiului economic unde am constatat două chestii: 1. că nu puteam să văd rezultatele olimpiadei de engleză și 2. că p'acolo este alarmă și camere video dom'le.
Așa că pe jumate plictisit, pe jumate dezamăgit și pe jumate aiurit (am multe jumătăți) am plecat spre Podgoria încercând să analizez cât mai bine mișcarea celor de la Armonia. Și pare simplu: arunci reduceri multe o singură noapte pe an, antrenezi tot omul să vină să cumpere și îți faci două servicii: primul reușești (datorită reducerilor) să scapi de marfa care trece mai greu și doi, dezvolți tendința de shopping spree.
Ajung la Podgoria și din cauza frigului accentual de un vânt destul de puternic încep să simt durere în partea din spate a capului. Mă gândesc că în condițiile astea de ger și cu echipamentul (de toamnă) pe care îl am nu o să ajung mai departe de gară. Am uitat să spun că mi-am împărțit aventura pe obiective; primul era să ajung cât se poate de aproape de Carrefour.
La Podgoria am dat peste autobuzul care duce la UTA, nu mă așteptam să dau de el și în niciun caz nu mă așteptam să intru în vorbă cu șoferul care era foarte de treabă. I-am zis că și eu ca toată lumea merg în căutarea reducerilor și a început să-mi povestească despre coada la mașini și aglomerația care s-a format de la UTA.
Am ajuns la UTA și m-am pus și eu ca tot omul în mulțimea care aștepta autobuzul de Armonia. După vreo 5-7 minute de așteptare am văzut-o pe Roswitha și pe prietenul ei și m-am alăturat lor. După mai vreo câteva minute de așteptare și o discuție cu Ela la telefon am decis că o luăm pe jos. Ela plecase de acasă încă înainte să încep să mă uit la Star Trek și avansul ei față de noi era numai bun de folosit pentru recunoașterea terenului.
Am mers puțin și chiar când eram în dreptul stației de tramvai, numai bine apare un șase. O scurtă alergătură și iată-ne pe toți trei în tramvai. Am trecut liniștiți de Fortuna de unde am rămas singuri în tramvai ca să ne putem holba la oamenii care dârdâiau de frig în stația de autobuz așteptând autobuzele de la Carrefour care nu mai circulau (asta era tot informație de la Ela, omul nostru aflat în recunoaștere). Am trecut și de liniile de tren și deja puteam să ne uităm la oamenii care mergeau pe jos înspre Armonia, noi, în schimb, un tramvai întreg numai pentru noi. Dar cu tot ce e bun nu durează mult, și noi am coborât la Verbiță ca să continuăm saga reducerilor pe jos, a pied.
Needless to say că mergeam cu aproxiamativ aceeași viteză ca și masinile din imensa coadă de mașini. Și după vreo 20 de minute de mers dârdâit prin frig și râsete după râsete am ajuns, cam tăcuți în parcarea de la Armonia (sau Carrefour că tot aia-i). De reținut că era ora 23.30 și lumea deja pleca.
La intrare am caught a glimpse of tipa din Kaufland (un fel de ființă mitică în accepțiunea mea asupra lumii) ca apoi să o văd și să o pierd pe Ela. M-am despărțit de Roswitha și Miță la Leonardo. Ei au rămas la haine eu am plecat pentru reducerile de la electronice și cărți muhahaha....
Eta 2u - reduceri nada, Alexandria - vreo 5 cărți de la Nemira 50% și vreo 3 de la Rao reducere 15%. Flanco niente reduceri și la Carrefour mi-o fost frică să intru. Am pierdut dezamăgit vremea p'acolo până pe la vreo aproape două când m-am întâlnit cu Alex și Cristina în timp ce îmi alegeam două DVD-uri. Mi-am luat Păsările a lui Hitchcock și Apollo 13 pentru care nu am avut nicio reducere și m-am entuziasmat și abia așteptam să ajung acasă ca să mă uit la ele.
Am ajuns acasă cu Alex cu mașina pe la vreo 3. Și asta, desigur, doar după ce Cristina, sărăcuța, a schimbat un pachet întreg de CD-uri ca să-i facă pe plac tiranicului Alex (glumeam la partea cu tiranic, da' cred că o schimbat fata vreo 30 de CD-uri).
Am ajuns acasă și am încercat peste o oră să fac să se audă ca lumea sunetul la Apollo 13, după care m-am uitat la Păsările și am adormit, toate ca astăzi să văd ambele filme, să mă emoționez la Apollo 13 și să vărs vreo două lacrimi.
Thaa.... tha... tha...That's all floks! Armonia Sales Spree - big flop.
Evenimente din weekend: Festivalul Științei
Vineri la Școala Generală 21 a avut loc a doua ediție a festivalului științei organizat de Inspectoratul Școlar Județean Arad împreună cu Consiliul local Arad și cu alții pe care nu m-am deranjat să îi țin minte. Față de anul trecut ediția de anul acesta a adus ceva mai multă organizare și în general un festival mai reușit, dar desigur că nu a lipsit aiureala caracteristică evenimentelor organizate de ISJ Arad. Anul acesta, în sala de sport a școlii Gen. 21 pe lângă majoritatea liceelor din județ au mai fost prezente Universitatea "Aurel Vlaicu", Palatul Copiilor Arad reprezentat de atelierul de aeromodele și ceva firme care se ocupă de materiale didactice legate de știință. Ce mi-a plăcut foarte mult este că anul acesta experiența educativă a fost mult mai bogată, experiențele de la standuri mult mai interesante, deși unele repetitive (vezi mult prea utilizată șmecherie cu două pet-uri lipite la capete), asortate cu experiențe spectaculoase (numeroasele demonstrații de zbor ale aeromodelelor). Desigur că nici anul acesta nu a lipsit proiecția aproape în continuu a unor documentare de fizică. Din păcate eram foarte puțini interesați de documentarele alea.
Toată experiența de expozant mi-a permis să văd îndeaproape o multitudine de elevi din județ și, deși majoritatea mi-au plăcut, au fost unii care m-au speriat destul de tare prin reacția oarecum sălbatică în fața unor iluzii optice sau prin ingoranța lor.
Încă nu cred că ISJ și-a făcut o agendă clară în legătură cu ce urmărește prin acest târg și prin implicarea elevilor, dar în mod sigur văd un beneficiu imens prin faptul că elevii ajung să facă cunoștință cu o mulțime de echipamente de laborator pe care nu le au la ei la școală și explicațiile sunt date de elevi de vârste apropiate, deci au un folos mai mare.
Mi-ar place totuși, dacă tot urmărim modelul american cu festivale ale științei în săli de sport, ca acțiunea să fie mai orientată spre elevi, spre experimente făcute (designed cum zice americanul)
de către ei, prezentate individual sau pe echipă, separat de restul expozițiilor și mi-ar mai place ceva mai multă interdisciplinaritate și eventual implicarea și altor științe sau tehnologii pe lân
gă chimie, fizică și biologie, poate simulări computerizate? sau tehnologii de prelucrare a lemnului și aplicații practice.
Cel mai probabil că nu o să mai ajung să văd festivalul de anul viitor dat fiind faptul că termin a doișpea, dar sunt chiar curios dacă o să continue să se îmbunătățească și dacă cu timpul ISJ-ul va ajunge un organizator la fel de bun ca și unii elevi de la mine din școală.
În imagine celebrul Vlad Ghiță fiind malefic și cu o soluție cu macromolecule de ADN în mână.











